IV. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUI 46 DIN CONVENTIE

195. Conform acestui articol :

<<1. Înaltele Părţi contractante se angajează să se conformeze hotărârilor definitive ale Curţii în litigiile la care ele sunt părţi.

2. Hotărârea definitivă a Curţii este transmisă Comitetului Miniştrilor care supraveghează punerea ei în executare.>>

A. Argumentele partilor si a tertilor intervenienti

1. Argumentele partilor

196. Petentele sustin ca chiar daca procesul de adoptare a masurilor reparatorii pentru exproprierile suportate inainte de 1989 inceput in urma cu douazeci de ani, nu este inca finalizat. Ele sustin astfel ca legislatia relevanta a fost modificata in mai multe randuri, ceea ce a avut drept consecinta complicarea din ce in ce mai mult a procedurii.

197. Prin urmare, ele apreciaza ca lipsa unei reactii potrivite din partea autoritatilor nationale dupa observatiile facute de CEDO in hotararile Viaşu, Katz si Faimblat precitate este de natura a aduce atingere caracterului subsidiar al mecanismului de control instaurat prin Conventie

198. Guvernul expune ca o serie de probleme dintre cele mai serioase au condus la incetinirea procedurii de restituirii si de despagubire pentru bunurile nationalizate. El subliniaza amploarea fenomenului nationalizarilor sub regimul comunist cat si varietatea bunurilor care au facut obiectul legilor de restituire.

199. Guvernul arata printre altele ca s-a confruntat cun un numar mare de cereri de restituire sau de despagubire introduse de fostii proprietari sau de mostenitorii lor.

200. El sustine apoi ca celei mai mari parti dintre aceste cereri de despagubire li se adauga exigenta unei despagubiri integrale impuse de legile in vigoare. Conform unei evaluari aproximative, cuantumul necesar pentru a plati aceste despagubiri se ridica la 21 miliarde de euro. Guvernul arata in acest sens ca PIB-ul Romaniei pentru anul 2009 a fost de 120 miliarde de euro. Cuantumul despagubirilor platite efectiv pana acum ar fi in jur de 84 milioane de euro.

201. In ceea ce priveste posibilitatea prevazuta de lege de a acorda bunuri sau servicii cu titlu compensatoriu, Guvernul sustine ca aceasta nu poate avea decat o aplicare foarte restransa din cauza penuriei de bunuri si de caracterul limitat al rezervelor publice de terenuri care apartin comunelor.

202. Guvernul semnaleaza de asemenea ca motive de dificultate pentru punerea la punct a mecanisumului de restituire si despagubire lipsa de informatii cadastrale si lipsa unui inventariu a bunurilor Statului.

203. Referitor la masurile de luat din punctul de vedere al articolului 46 al Conventiei, Guvernul admite importanta de a face sitemul de restituire mai eficient. In acest sens, arata ca in 2009 a fost creata o grupare alcatuita din reprezentantii agentului Guvernamental, fondului Proprietatea, ai ANRP-ului, ai ministerelor de Finante si ai Justitie. Printre altele a fost prezentat Comitetului de Ministri si un plan de actiune la 25 februarie 2010. Acesta contine urmatoarele puncte:

– crearea unei comisii interministeriale avand ca obiect identificarea celor mai bune solutii pentru finalizarea procedurii de restituire a proprietatilor;

– modificarea legislatiei in materie de restituire a bunurilor nationalizate in sensul simplificari si cu grija unei mai mari eficiente. Propunerile cele mai importante privesc stabilirea de termene pentru toate etapele administrivative ale procedurii si prevederea unor sanctiuni in caz de nerespectare a lor, cresterea suprafetelor de terenuri care ar putea fi restituite si inmultirea personalului administrativ implicat in procedurile de restituire;

– aprobarea de catre Parlament a ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 81/2007 privind accelerarea procedurii de acordare a despagubirilor;

– organizarea unor dezbateri cu asociatiile fostilor proprietari si reprezentantii societatii civile.

204. In ceea ce priveste o eventuala reforma a nivelului despagubirilor, Guvernul este constient ca <<solutia poloneza>> adoptata in urma solutionarii cauzei Broniowski poate constitui o ipoteza de lucru, tinand cont de faptul ca o asemenea abordare ar putea provoca nemultumiri printe cei interesati.

205. In cele din urma, Guvernul apreciaza ca, in situatii cum este cea a Romaniei, care privesc un dispozitiv legislativ care are consecinte grave si al carui impact economic sur asupra intregii tari este considerabil, autoritatile nationale trebuie sa beneficieze de o ampla putere discretionara ca sa aleaga masurile ce privesc garantarea respectarii drepturilor patrimoniale si trebuie sa li se acorde timpul necesar pentru a le pune in practica. In acest caz, se pare ca Statul a devenit victima propriilor sale bune intentii.

206. Guvernul roaga in cosecinta Curtea sa ii acorde asistenta in rezolvarea acestei probleme, indicandnu-i cat se poate de clar directia de urmat si sa hotarasca suspendarea judecarii tuturor cauzelor in asteptare pe rolul Curtii avand un obiect similar, pentru a ii permite sa pune la punct masurile potrivite.

2. Argumentele tertilor intervenienti

207. Asociaţia pentru Proprietatea Privată considera ca sistemul de reparatii infiintat de Statul roman pentru bunurile imobile nationalizate inainte de 1989 prezinta deficiente majore atat la nivel legislativ cat si judiciar, administrativ si bugetar. Ea estimeaza ca legile de <<reparatie>> sunt inutile in masura in care dreptul comun, mai exact actiunea in revendicare, a oferit intotdeauna solutii mai simple si previzibile.

208. Asociatia considera ca o reducere a nivelului despagubirilor nu se poate justifica prin pretinsul neajuns al resurselor bugetare si ar fi de natura sa compromita speranta legitima pe care legislatia actuala a creat-o celor interesati. De asemenea, aceasta reducere ar aduce atingere principiului neretroactivitatii legii si principiului interzicerii discriminarii, dat fiind ca miii de persoane a caror situatie este similara celei a persoanelor care inca asteapta sa fie despagubite au fost deja despagubita la valoarea de piata a bunurilor care le-au fost confiscate.

209. Asociatia ResRo Interessenvertretung Restitution in Rumänien, care prezinta in mare parte argumente asemanatoare, arata printre altele ca mecanismul de despagubire si de restituire actual este foarte lent, chestiune care il face ineficient. In plus, sustine ca autoritatile administrative implicate in aceasta procedura refuza sa publice raporturi de activitate, astfel incat procedurii ii lipseste transparenta.

B. Aprecierea Curtii

1. Principii generale

210. Curtea reaminteste faptul ca in baza articolului 46, Inaltele Parti contractante se obliga se se conformeze hotararilor definitive ale Curtii in litigiile la care sunt parte, Comitetul de Ministri fiind insarcinat sa supravegheze executarea acestor hotarari. Rezulta mai ales faptul ca, atunci cand Curtea constata o violare, Statul in cauza are obligatia juridica nu numai de a plati interesatilor sumele acordate cu titlu de satisfactie echitabila prevazuta de articolul 41, dar si sa aleaga, sub controlul Comitetului de Ministri, masurile general si/sau, cand este cazul, individuale de integrat in ordiiinea sa juridica interna pentru a pune capat incalcarii constatate de Curte si de a sterge consecintele atat cat este posibil.

211. Statul parat detine in continuare libertatea, sub controlul Comitetului de Ministri, sa aleaga metodele prin care isi va achita obligatia juridica in ceea ce priveste articolul 46 al Conventiei, cu conditia ca aceste metode sa fie compatibile cu concluziile continute de hotararea Curtii (Scozzari si Giunta c. Italiei [GC], nr 39221/98 si 41963/98, § 249, CEDO 2000‑VIII, Christine Goodwin c. Marea Britanie [GC], nr 28957/95, § 120, CEDH 2002‑VI, Lukenda c. Sloveniei, nr 23032/02, § 94, CEDO 2005‑X, si S. si Marper c. Marea Britanie [GC], nr. 30562/04 si 30566/04, § 134, 4 decembrie 2008).

212. Hotarand ca o cauza sau alta trebuie sa fie tratata conform <<procedurii hotararii pilot>>, Curtea cauta sa usureseze rezolvarea cea mai rapida si cea mai eficienta posibila a unei disfunctii care afecteaza protectia dreptului conventional in cauza in ordinea juridica interna. Unul dintre factorii pe care Curtea i-a luat in considerare atunci cand a conceput si pus la punct aceasta procedura este o tot mai mare amenintare care impovareaza sistemul Conventiei cu cantitati importante de cauze repetitive, dintre care unele isi au sorgintea intr-o problema structurala sau sistemica identica.

213. Procedura hotararii pilot este in primul rand conceputa ca sa ajute Statele contractante in indeplinirea propriului lor lor in sistemul Conventiei rezolvand acest gen de probleme la nivel national, recunoscand astfel persoanelor in cauza drepturile si libertatile stabilite in Conventie, asa cum o cere articolul 1, oferindu-le un remediu mai rapid si totodata inlesnind sarcina Curtii. (Broniowski c. Poloniei (intelegere amiabila) [GC], nr 31443/96, § 35, CEDO 2005‑IX, si Hutten-Czapska c. Poloniei [GC], nr 35014/97, §§ 231-234, CEDO 2006‑VIII).

214. Procedura hotararii pilot presupune ca aprecierea Curtii asupra situatiei reclamate intr-o asemenea cauza se extinde dincolo de unicele interese al petentului respectiv. Procedura ii impune Curtii sa identifice, pe cat posibil, cauzele problemei structurale si sa examineze cauza sub aspectul masurilor generale care trebuie luate in interesul altor persoane care ar putea fi afectate. (Wolkenberg si altii, precitata, § 35, si, mutatis mutandis, Olaru si altii, precitata, § 54).

2. Aplicarea principiilor susmentionate in prezenta cauza

a) Aplicarea procedurii de hotararii pilot in speta

215. Curtea arata ca spre deosebire de cauzele Broniowski si Hutten‑Czapska, precitate, in care deficientele in ordinea juridica interna a fost identificata pentru prima data, Curtea se pronunta in prezentele cauze dupa mai multe hotarari care au stabilit deja incalcarea articolului 6 § 1

al Convention si al Protocolului nr 1 din cauza deficientelor sistemului roman de despagubire sau de restituire (a se vedea, in acelasi sens, Bourdov c. Rusiei (nr 2), nr 33509/04, §§ 129, CEDO 2009‑..., Yuriy Nikolayevich Ivanov c. Ucrainei, nr 40450/04, § 83, CEDO 2009‑... (extrase)).

216. Curtea constata ca reiese din prezentele cauze faptul ca ineficacitatea mecanismului de despagubire sau de restituire continua sa fie o problema recurenta si la scara larga in Romania. Aceasta situatie persista in pofida adoptarii hotararilor Viaşu, Faimblat si Katz, precitate, in care Curtea a aratat Guvernului ca se impun masuri generale pentru a permite realizarea efectiva si rapida a dreptului la restituire.

217. In urma acestor hotarari, numarul de constatari ale incalcarii Conventiei pentru acelasi motiv nu a incetat sa creasca si mai multe sute de alte cereri similare sunt in asteptare pe rolul Curtii. Acestea ar putea duce pe viitor la noi hotarari statuand incalcarea Conventiei. Acesta nu este numai un factor agravant in ceea ce priveste responsabilitatea Statului fata de Conventie in baza unei situatii trecute sau prezente, dar de asemenea o amenintarea pentru eficienta pe viitor al dispozitivului de control infiintat prin Conventie. (a se vedea, mutatis mutandis, Bourdov nr 2), precitata, §§ 129-130, si Yuriy Nikolayevich Ivanov, precitata, § 86).

218. Avand in vedere aceasta situatie, Curtea apreciaza ca prezentele cauze se preteaza la aplicarea procedurii de hotarare pilot asa cum este ea definita in hotararile Broniowski, Hutten-Czapska, precitate, cat si in hotararile Bourdov (n^o 2), precitata, §§ 129-130, Yuriy Nikolayevich Ivanov, precitata, § 81, si Olaru si altii, precitata, § 59).

b) Existenta unei practici incompatibile cu Conventia

219. Hotararile deja pronuntate permit identificarea anumitor cauze de disfunctionalitati ale legislatiei si a practicii administrative care, adaugate dificultatilor expuse de Guvern, au afectat si pot inca afecta pe viitor, un mare numar de persoane (paragrafele 198-202 de mai sus)

220. Printre aceste cauze, principala pare a fi extinderea progresiva a aplicarii legilor reparatorii pentru marea majoritate a bunurilor imobile nationalizate, la care se adauga absenta unei limitari a despagubirilor.

221. Complexitatea dispozitiilor legislative si schimbarile care le-au fost aduse s-au tradus printr-o practica juridica neunitara si au creat o incertitudine juridica generala in ceea ce priveste interpretarea notiunilor esentiale ce privesc drepturile fostilor proprietari, ale Statului si a tertilor cumparatori de bunuri imobile nationalizate (Păduraru, precitata, §§ 94 si urm.).

222. Curtea arata ca, in fata multitudinii de proceduri de restituire, autoritatile interne au reactionat adoptand legea nr. 247/2005 care a stabilit o procedura administrativa de despagubire comuna totalitatii bunurilor imobile revendicate.

223. Aceasta conexare, care merge intr-un sens bun pentru ca a creat proceduri simplificate, ar fi eficienta daca autoritatile competente, si mai ales Comisia centrala, ar dispune de resursele umane si materiale la inaltimea sarcinilor ce trebuiesc indeplinite.

224. In acest scop, Curtea retine ca, fiind confruntata inca de la infiintarea sa cu un important volum de lucru, Comisia centrala a tratat dosarele in mod aleatoriu. Chiar daca acest criteriu de examinare a fost modificat, in mai 2010, dintr-un total de 68355 de dosare inregistrate la Comisie, numai 21260 au rezultat intr-o decizie care acorda un <<titlu de despagubiri>> si mai putin de 4000 de plati au fost efectuate (paragraful 77 de mai sus).

225. Absenta unor termene pentru solutionarea dosarelor de catre Comisia centrala constituie un alt punct slab al mecanismului intern de despagubire, care a fost deja identificat de catre Curte in hotararea Faimblat precitata si a fost recunoscuta de ICCJ. Aceasta din urma a criticat lipsa de diligenta a Comisiei centrala si a obligat-o pe aceasta sa examineze dosarele inregistrate la aceasta institutie intr-un <<termen rezonabil>> (paragraful 76 de mai sus).

226. Cu toate acestea, in absenta unui termen legal obligatoriu, Curtea considera ca dispozitia de mai sus risca sa fie teoretica si iluzorie si ca dreptul accesului la justitie pentru a reclama intarzierea acumulata de Comisia centrala ameninta sa ramana fara continut.

227. In cele din urma, Curtea retine povara foarte importanta pe care legislatia in materia bunurilor imobile nationalizate o reprezinta pentru bugetul Statului si despre care Guvernul recunoaste ca este foarte greu de suportat. Cu toate acestea, ea este afectata de greutatea cu care avanseaza procedura de cotatie bursiera a fondului Proprietatea, de vreme ce aceasta cotatie fusese prevazuta inca din 2005 si ca lansarea tranzactiilor ar fi de natura sa ghideze o parte a beneficiarilor <<titlurilor de despagubiri>>> spre piata bursiera, ceea ce ar usura presiunea asupra bugetului.

228. Avand in vedere acumularea de disfunctionalitati ale mecanismului de restituire si despagubire care persista chiar si dupa adoptarea hotararilor Viaşu, Faimblat et Katz, Curtea apreciaza ca este imperios necesar ca Statul sa ia de urgenta masuri cu caracter general care sa poata conduce la o realizare efectiva a dreptului la restituire sau despagubire mentinand un just echilibru intre diferitele interese implicate.