B. Privire de ansamblu asupra practicii juridice interne relevante

1. Pozitia Curtii constitutionale

68. La cererea parlamentarilor, Curtea constitutionala a examinat, in cadrul controlului de constitutionalitate prealabil la intrarea in vigoare, constitutionalitatea legilor nr. 112/1995, 1/2000, 10/2001 si 247/2005. Prin deciziile din 19 iulie 1995, 27 decembrie 1999, 7 februarie 2001 si 6 iulie 2005, ea a hotarat ca aceste legi nu incalcau Constitutia, cu exceptia dispozitiilor legii nr. 112/1995 care confirmau dreptul de proprietate al Statului asupra imobilelor transferate in patrimoniul sau fara titlu si care acordau masuri reparatorii solicitantilor numai daca acestia isi aveau resedinta permanenta in Romania

69. Dans le cadre du contrôle de constitutionnalité postérieur à leur entrée en vigueur, la Cour constitutionnelle fut appelée à se prononcer de nouveau sur la constitutionnalité de certaines de leurs dispositions. Elle rejeta le plus grand nombre des exceptions d'inconstitutionnalité soulevées devant les juridictions internes et confirma la conformité de ces lois à la Constitution.

70. Prin decizia nr. 830 din 8 iulie 2008, Curtea constitutionala a hotarat ca toate persoanele care au introdus in termenul legal o cerere in baza legii nr. 10/2001 puteau sa pretinda masuri reparatorii si mai ales restituirea bunurilor in cazul in care nationalizarea a fost ilegala.

2. Jurisprudenta curtilor de justitie si tribunalelor interne, printre care si Inalta Curte de casatie si justitie

71. Dupa intrarea in vigoare a legii nr. 112/1995, practica instantelor interne a suferit de absenta unui cadru legislativ stabil. Jurisprudenta a oferit mai multe interpretari in ceea ce priveste notiuni cum ar fi cea de <<titlu de proprietate>> al Statului, <<buna credinta>> a cumparatorului, <<aparenta de drept, cat si de raportul intre actiunea in revendicare si procedurile de restituire prevazute prin legile speciale (a se vedea, Paduraru, precitat, § 96)

72. In ceea ce priveste pozitia ICCJ in legatura competenta tribunalelor interne de a statua asupra cererilor de restituire a bunurilor nationalizate in caz de lipsa a raspunsului din partea autoritatilor administrative la notificarile adresate in baza legii nr. 10/2001, Sectiile unite, statuand printr-un recurs in interesul legii, a hotarat, prin decizia nr. 20 din 19 martie 2007, publicata in Monitorul Oficial din 12 noiembrie 2007, ca instantele interne sunt competente sa hotarasca pe fondul cererilor si sa dispuna, dupa caz, restituirea bunurilor sau acordarea despagubirilor prevazute de lege.

73. Prin hotararile nr. 53 si 33 din 4 iunie 2007 si 9 iunie 2008, publicate in Monitorul oficial din 13 noiembrie 2007 si 23 februarie 2009, Sectiile unite ale ICCJ, statuand asupra a doua recursuri in interesul legii, au hotarat ca o data cu intrarea in vigoare a legii nr. 10/2001, actiunile in revendicare a bunurilor expropriate sau nationalizate inainte de 1989 sunt inadmisibile. Totusi, cu titlu de exceptie, Inalta Curte a apreciat ca poseda un bun, in sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 al Conventiei CEDO, putea sa introduca o actiune in revendicare cu conditia ca aceasta sa nu aduca atingere dreptului de proprietate dobandit de catre terti de buna credinta.

74. Prin hotararea nr. 52 din 4 iunie 2007, publicata in Monitorul Oficial la 22 februarie 2008, Sectiile unite ale ICCJ, statuand asupra unui alt recurs in interesul legii, a apreciat ca procedura administrativa prevazuta prin legea nr. 247/2005 nu se aplica cererilor de restituire sau de despagubire hotarate deja de autoritatile administrative locale in baza dispozitiilor legii nr. 10/2001.

75. In ceea ce priveste hotararile autoritatilor administrative locale care au admis cereri de restituire sau de despagubire in baza legii nr. 10/2001, Inalta Curte a considerat ca acestea au dat nastere unor drepturi patrimoniale pentru avanzii-cauza si ca, in consecinta, ele nu mai puteau fi revocate sau anulate de catre autoritatea administrativa locala sau de Comisia centrala (decizia nr. 6723 din 17 octombrie 2007 si nr. 6812 din 10 noiembrie 2008 a sectiei civile a Inaltei Curti de casatie si justitie)

76. In ceea ce priveste cererile transmise Comisiei centrale in baza legii nr. 247/2005 asupra carora nu s-a emis nici o decizie, Inalta Curte a statuat ca tribunalele nu pot sa se substituie Comisiei centrale in ceea ce consta calculul despagubirilor (decizia nr. 4894 din 27 aprilie 2009 si nr. 5392 din 11 mai 2009 al sectiei civile ICCJ). Ea a considerat insa ca, in ciuda lipsei unui termen legal impus Comisiei centrale pentru a da o decizie, aceasta din urma avea obligatia sa se pronunte asupra cererilor de restituire sau de despagubire intr-un <<termen rezonabil>>, asa cum este acesta interpretat de jurisprudenta CEDO (deciziile nr. 3857 si 3870 din 4 noiembrie 2008 ale sectiei de contencios administrativ si fiscal ale Inaltei Curti).

C. Date statistice privind fondurile Proprietatea si plata despagubirilor

77. Statisticile comunicate de ANRP in mai 2010 si oferite Curtii de catre Guvern sunt urmatoarele:

- in baza legii nr. 10/2001, au fost inregistrate 202 782 cereri la autoritatile locale. 119 022 dosare au fost examinate si in 56 000 de cazuri a fost propusa acordarea unei despagubiri banesti;

- 46 701 dosare intocmite in baza legii nr. 10/2001 si 375 dosare constituite conform ordonantelor de urgenta ale guvernului nr. 83/1999 si 94/2000 au fost transmise Comisiei centrale, care a emis 10 345 <<titluri de despagubiri>>. Celelalte dosare sunt in curs de solutionare.

- in baza legilor nr. 18/1991 si 1/2000 privind terenurile agricole, dupa o numaratoare partiala, valabila pentru 8 localitati din 41, apropape un milion si jumatate de cereri de restituire sau de despagubire au fost adresate autoritatilor locale. 55271 dosare intocmite in baza acestor legi au fost trimise Comisiei centrale, care a retinut 21 279 si a emis 10 915 <<titluri de despagubiri>>. Celelalte dosare sunt in curs de solutionare.

– in ceea ce priveste cererile de restituire a aterenurilor sau a despagubirilor in baza legii nr. 247/2005, mai mult de 800 000 de cereri au fost inregistrate la autoritatile locale, din care 172 000 au primit raspuns favorabil cu propunere de despagubire.

– referitor la totalitatea beneficiarilor de <<titluri de despagubiri>>, 15059 au optat pentru a obtine o parte din despagubire in bani, totalizand astfel un cuantum de aproximativ 2 miliarde de RON, respectiv 400 milioane euro. 3850 persoane au primit plati echivaland aproximativ 350 milioane de ron, echivalentul a 80 milioane de euro.

78. Create in decembrie 2005, actiunile fondului Proprietatea n-au fost de la inceput cotate la bursa. Cu toate acestea, din 2007, fondul Proprietatea plateste dividende actionarilor sai si din martie 2008 vanzarea actiunilor fondului este autorizata pe calea tranzactiilor directe controlate de autoritatea de reglementare a pietei bursiere. Cu titlu de exemplu, in mai 2010 au fost inregistrate 206 cesiuni.

79. Conform informatiilor publicate la 4 iunie 2010 de fondul Proprietatea, ministerul de Finante este actionarul majoritar, cu 56% de actiuni la fond. In rest, 103 actionari sunt corporatii care detin, in total, 12% din actiunile fondului si 3622 actionari individual care detin, in total, 31,4% din actiunile fondului.

80. Selon une estimation avancée par le Gouvernement, le montant nécessaire pour payer les indemnités prévues par les lois d'indemnisation s'élève à 21 milliards d'euros.

D. Reglementarile Consiliului Europei

81. In Rezolutia Res(2004)3 privind hotararile care releva o problema structurala de baza, adoptata la 12 mai 2004, Comitetul de Ministri a aratat urmatoarele:

« Comitetul de Ministri, in baza articolului 15.b al Statutului Consiliului Europei(...)

Invita Curtea:

I. pe cat posibil, sa identifice in hotararile in care constata o incalcare a Conventiei si care, in opinia sa, releva o problema structurala de baza ca fiind sursa problemei, mai ales cand aceasta este posibil sa dea nastere mai multor cereri, astfel incat sa ajute Statele sa gaseasca solutia potrivita si Comitetul Ministrilor sa supravegheze executarea hotararilor;

II. sa raporteze orice hotarare care contine indicatii referitoare la existenta unei probleme structurale si la sursa acestor probleme nu numai Statului in cauza si Comitetului de Ministri, dar si Adunarii parlamentare, Secretarului General al Consiliului Europei si Comisarului pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, si sa semnaleze intr-o modalitate potrivita aceste hotarari in baza de date a Curtii.>>

82. Recomandarea Rec(2004)6 a Comitetului de Ministri referitoare la ameliorarea cailor de atac interne, adoptata la 12 mai 2004, arata ca:

« Comitetul de Ministri, in baza articolului 15.b al Statutului Consiliului Europei (...)

Recomanda Statelor membre, tinand cont de exemplele de buna practica stabilite in anexa:

I. sa se asigure printr-o monitorizare constanta, in lumina jurisprudentei Curtii, ca exista cai de atac interne pentru orice persoana care pretinde intr-un mod argumentat o incalcare a Conventiei si ca aceste cai de atac sunt eficiente, in masura in care sa permita obtinerea unei decizii pe fondul plangerii si a unui remediu adecvat pentru orice incalcare constatata.

II. sa reexamineze, ca urmare a hotararilor Curtii din care reies defectele structurale sau generale in dreptul sau practica Statului, eficienta cailor de atac existente si, dupa caz, sa stabileasca niste cai de atac eficiente pentru a evita aducerea in mod repetat in fata Curtii a unor cauze similare;

III. sa acorde o atentie speciala, referitor la punctele I si II de mai sus, daca exista o cale de atac eficienta in cazul unei plangeri argumentate pe durata excesva a procedurilor judiciare (...)>>

83. Partea relevanta a anexei Recomandarii Rec(2004)6 Comitetului de Ministri stabileste ca:

« (...) 13. Dupa ce Curtea a dat o decizie din care reies deficiente structurale sau generale in dreptul sau practica Statului (<<hotarare pilot>>) si cand numeroase cereri care contin aceeasi situatie (<<cauze repetitive>>) sunt in curs de solutionare sau este posibil sa fie introduse pe rolul Curtii, Statul in cauza ar trebui sa se asigure ca potentialii petenti dispun de o cale efectiva de atac care sa le permita sa se adreseze unei autoritati nationale competente, cale de atac care ar putea fi de asemenea folosita de catre actualii petenti. O asemenea cale de atac rapida si eficace le-ar permite sa obtina o reparatie pe plan intern, conform principiul subsidiaritatii sistemului Conventiei.

14. Reglementarea unei asemenea cai de atac interne ar putea sa contribuie de maniera substantiala la reducerea volumului de lucru al Curtii. Chiar daca punerea in aplicare rapida a hotararii pilot ramane esentiala pentru a rezolva problema structurala si a preveni astfel cereri viitoare asupra aceleiasi probleme, pot exista o categorie de persoane care au fost deja afectati de aceste probleme inaintea de rezolvarea acesteia din urma. Pentru aceste persoane, existenta unei cai de atac care are ca scop garantarea unei reparatii la nivel intern ar permite Curtii sa ii invite sa foloseasca noua cale de atac si, dupa caz, sa declare cererile lor inadmisbile.

15. Pot exista mai multe optiuni pentru a atinge acest obiectiv, în functie, printre altele, de natura problemei structurale în cauza si dupa cum persoana afectata de aceasta problema a introdus deja o cerere la Curte sau nu.

16. În special, în urma unei hotarâri pilot care a relevat o problema structurala specifica, ar putea fi, de exemplu, adoptata o abordare ad hoc, prin care statul în cauza sa examineze oportunitatea introducerii unei cai de atac specifice sau a extinderii unei cai de atac existente pe cale legislativa sau jurisprudentiala.

17. În cadrul acestei examinaari de la caz la caz, statele ar putea prevedea, daca acest lucru apare ca fiind oportun, posibilitatea redeschiderii procedurilor similare celor dintr-o cauza pilot care a stabilit o încalcare a Conventiei, în vederea degrevarii Curtii de aceste cauze si, în masura în care este necesar, a punerii la dispozitie a unui remediu mai rapid pentru persoana în cauza. Criteriile enumerate în Recomandarea Rec(2000)2 aComitetului de Ministri pot servi drept surssa de inspiratie în acest sens.

18. În cazul în care recursurile specifice au fost create ca urmare a unei cauze pilot, guvernele ar trebui sa informeze rapid Curtea, pentru ca aceasta sa le poate lua în considerare în examinarea cauzelor repetitive subsecvente.

19. Cu toate acestea, nu ar fi necesar sau adecvat sa se creeze cai de atac noi sau sa se acorde celor existente un anumit efect retroactiv, în urma fiecarei cauze în care o hotarâre a Curtii a identificat o problema structurala. În anumite cazuri, ar putea fi preferabil sa se lase cauzele pentru examinarea Curtii, în special pentru a evita obligarea reclamantului sa suporte sarcina suplimentara a epuizarii din nou a recursurilor interne care, în plus, nu ar fi înfiintate decât dupa adoptarea modificarilor legislative. (...) »

84. La 2 martie 2010,, la cea de-a 1078 reuniune a lor, Delegatii Ministrilor care monitorizeaza executarea hotararilor Curtii, au reamintit referitor la cauzele Strain, Viasi si alte cateva sute de cauze romanesti de acest fel ca problemele care se ridicau erau legate de o problema importanta a sistemului datorata mai ales de absenta restituirii sau despagubirii bunurilor nationalizate si apoi revandute de Stat unor terti. Ei au luat act de un plan de actiune prezentat la 25 februarie 2010 de catre autoritatile romane, pe care le-au invitat sa prezinte un calendar pentru adoptarea masurilor aratate.