La 30 iulie 2013, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a comunicat două noi hotărâri ce au la bază cereri formulate împotriva statului românȘ Mircea Dumitrescu c. României (cererea nr. 14609/10) și Toma Barbu c. României (cererea nr. 19730/10).

Mircea Dumitrescu c. României (cererea nr. 14609/10)

În prima speță, reclamantul este Mircea Dumitrescu, cetățean român născut în 1952 și domiciliat în București. Reclamantul Mircea Dumitrescu, care este paralizat din copilărie, s-a plâns de condițiile detenției sale din perioada mai 2009-august 2011 în închisoarea Jilava, unde fusese deținut ca urmare a condamnării sale pentru mai multe infracțiunii de deturnări de fonduri și înșelăciune.

Invocând articolul 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante), el a acuzat în principal suprapopularea carcerală, condițiile rele de igienă și lipsa instalațiilor pentru persoanele cu handicap. El a afirmat că, neavând la dispoziție un scaun cu rotile personal sau un însoțitor, a depins exclusiv de colegii de celulă pentru cele mai elementare nevoi, de exemplu pentru a merge la toaletă, pentru a-și face duș sau pentru a se deplasa prin închisoare. 

Reclamantul a mai invocat și articolul 8 din Convenție (dreptul la respectarea vieții private și familiale), plângându-se, în acest sens, în principal de plasamentul fiului său într-un centru de asistență socială.

CEDO a constatat că a fost încălcat a articolul 3 - cu privire la condițiile de detenție ale reclamantului, însă nu și articolul 8.

Statul român va trebui să îi plătească deținutului Mircea Dumitrescu, cu titlu de satisfacție echitabilă-daune morale, suma de 5.500 euro.

Toma Barbu c. României (cererea nr. 19730/10)

În cel de-al doilea caz, reclamantul este Daneil Toma Barbu, cetățean român născut în 1968 și domicilat în București. El s-a plâns de condițiile detenției sale din perioada august 2009-februarie 2010 în închisorile din Rahova și Jilva, unde era deținut ca urmare a condamnării sale pentru tentativă de furt calificat.

Invocând articolul 3 (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante), el a acuzat în principal suprapopularea carcerală, lipsa încălzirii și relele condiții de igienă, afirmând că aceste condiții, inclusiv refuzul autorităților de a îi separa pe fumători de nefumători erau inadecvate, având în vedere numeroasele sale probleme de sănătate, în principal o problemă cardiacă gravă, un ulcer și o hepatită C cronică.

CEDO a constatat și în acest caz încălcarea articolul 3 - cu privire la condițiile de detenție ale reclamantului în închisorile Rahova și Jilava.

Cu privire la satisfacția echitabilă, reclamantul nu a făcut o cerere prin care să solicite o sumă cu titlu de daune materiale sau morale.