Astăzi, 23 iulie 2013, CEDO a condamnat România în două noi cauze: Dâmbean c. României (cererea nr. 42009/04) și Scarlat c. României (cererea nr. 68492/10 și 68786/11). România va trebui să plătească reclamanților, cu titlu de satisfacție echitabilă, peste 20.620 euro.

1. Dâmbean c. României (cererea nr. 42009/04)

În prima cauză, reclamanta este Maria Dâmbean, de cetățeanie română, născută în 1956 și domiciliată în Deva.

Hotărârea în speță are la bază cererea sa către CEDO în care s-a plâns de lipsa unei anchete eficiente cu privire la moartea soțului său decedat în urma unui accident rutier.

În iulie 1999, după ce a intrat în coliziune cu un camion condus de către V. M., soțul d-nei Dâmbean, a decedat în urma rănilor suferite. Trei luni mai târziu, d-na Dâmbean a solicitat instanțelor române repararea prejudiciului cauzat prin moartea soțului său. Deși în martie 2000 un prim raport de expertiză concluzionase că responsabilitatea cu privire la accident îi era imputabilă lui V.M., un al doilea raport al Institului Național de Expertiză Criminalistică a stabilit contrariul în septembrie 2004.

Cercetările penale împotriva lui V.M. au fost ulterior abandonate și, printr-o hotărâre definitivă din octombrie 2006, instanțele române au respins recursul d-nei Dâmbean.

Invocând în principal articolul 2 (dreptul la viață), d-na Dâmbean a acuzat că ancheta cu privire la moartea soțului să nu fusese una eficientă.

CEDO a constatat încălcarea articolului 2 din Convenție - cu privire la ineficiența anchetei referitoare la moartea soțului reclamantei și a hotărât că statul român să îi plătească acesteia suma de 15000 de euro cu titlu de daune morale și 390 euro pentru cheltuieli de judecată.

2. Scarlat c. României (cererea nr. 68492/10 și 68786/11)

În cea de-a doua cauză, reclamantul este d-ul Mihai Scarlat, cetățean român născut în 1997, actualmente deținut în închisoarea Giurgiu. Condamnat la 10 ani și 10 luni de închisoare pentru trafic de droguri în 2003, d-ul Scalat a fost transferat în trei penitenciare diferite în timpul detenției sale. Din cauza unui germen contactat în închisoare care i-a declanșat mai multe boli cardiace, el a fost repus în libertate timp de mai multe luni în 2010 pentru a fi operat chirurgical. Între timp, în cursul anului 2011, reclamantul a depus mai multe cereri în fața instanțelor române pentru a denunța relele condiții ale detenției sale, care vizau în pricipal suprapopularea carcerală, insalubritatea celulelor și lipsa încălzirii. Majoritatea cererilor sale au fost respinse.

Invocând în principal articolul 3 din Convenție (interzicerea tratamentelor inumane și degradante), d-ul Scarlat a acuzat relele condiții de detenție.

CEDO a hotărât că a existat o încălcare a articolului 3 (cu privire la condițiile detenției) - din cauza condițiilor materiale de detenție în închisorile din București-Jilava și București-Rahova și a stabilit că statul român trebuie să-i plătească acestuia suma de 4500 cu titlu de daune morale și 730 de euro pentru cheltuieli de judecată.