A. Despre admisibilitatie

111. Curtea constata ca plangerea formulata de D-nele Atanasiu si Poenaru in baza articolului 6 § 1 al Conventiei cu privire la pretinsa incalcare a accesului la justitie nu este in mod vadit nefondata in sensul articolului 35 § 3 al Conventiei. Curtea considera ca nu este incident nici un alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, ea trebuie declarata admisibila.

B. Pe fond

1. Argumentele partilor

a) Petentele

112. D-nele Atanasiu si Poenaru considera ca, refuzand sa examineze actiunea lor in revendicarea apartamentului litigios pe motiv ca ele trebuiau in prealabil sa urmeze procedura administrativa prevazuta in acest scop de legea nr. 10/2001, jurisdictiile interne au incalcat dreptul lor de acces la justitie. Ele au adaugat ca pentru a obtine restituirea apartamentului, au uzat de toate caile de atac oferite de dreptul intern, mai exact actiunea in revendicare si procedurile administrative infiintate de legile nr. 112/1995 si 10/2001, fara sa obtina vreo decizie pe fond.

b) Guvernul

113. Guvernul sustine ca respingerea actiunii D-nelor Atansiu si Poenaru nu a adus atingere dreptului de acces la justitie si ca a fost motiv de grija instantelor interne sa pastreze coerenta procedurilor de restituire instituite de legea nr. 10/2001. Guvernul considera ca, in orice caz, petentele se puteau bucara din plin de accesul la justitie princaile de atac aflate la dispozitia lor in baza legii nr. 10/2001.

2. Aprecierile Curtii

114. Curtea reaminteste ca articolul 6 § 1 garanteaza oricarei persoane dreptul de a sesiza o instanta printr-o contestatie referitoare la drepturile si obligatiile sale civile. <<Dreptul la o instanta>>, respectiv accesul la justitie, cat si dreptul de a sesiza o instanta constituie numai un aspect.

115. Accesul la justitie recunoscut prin articolul 6 § 1 al Conventiei, nu este absolut: acesta este supus unor limitari admise implicit pentru ca el cere prin insasi natura sa ca Statul sa il reglementeze. Statele contractante beneficiaza in materie de o anumita marja de apreciere. Totusi, numai Curtea poate statua in ultima instanta asupra respectarii exigentelor Conventiei; ea trebuie sa se convinga ca limitarile puse in aplicare nu restrang accesul oferit individului de o maniera sau intr-o asemenea masura ca dreptul sa fie afectat chiar in substanta sa. In plus, o asemenea limitare nu poate fi in acord cu articolul 6 § 1 decat daca are un scop legitim si daca exista un raport rezonabil de proportionalitate intre modalitatile utilizate si scopul urmarit.

116. In aceasta privinta, trebuie reamintit scopul Conventiei care este de a proteja drepturi, nu teoretice si iluzorii, ci concrete si efective. Aceasta remarca se refera in special la accesul la justitie, avand in vedere locul important ce il are dreptul la un proces echitabil intr-o societate democratica (Pritul Hans-Adam II de Liechtenstein contra Germaniei [GC], nr. 42527/98, §§ 43-45, CEDO 2001‑VIII).

117. In ceea ce le priveste pe D-nele Atanasiu si Poenaru, Curtea constata ca acesta au formulat un recurs intemeiat pe dispozitiile legii nr. 10/2001, dar hotararea definitiva din 18 aprilie 2005 care obliga primarie sa le raspunda nu a fost niciodata executata, desi cererea lor data din 2001. Prin urmare, Curtea nu poate accepta argumentul Guvernului care sustine ca petentele au putut beneficia din plin de accesul la justitie in cadrul cailor de atac prevazute de legile reparatorii speciale.

118. In ceea ce priveste actiunea in revendicare fondata pe dispozitiile civile de drept comun, Curtea apreciaza ca respingerea acesteia argumentata de necesitatea de a asigura aplicarea coerenta a legilor reparatorii nu ridica de una singura o problema din punctul de vedere a liberului acces la justitie garantat de articolul 6 § 1 al Conventiei, cu conditia ca procedura prevazuta de legea nr. 10/2001 sa constituie o cale judiciara eficienta. (Faimblat, citat mai sus, § 33).

119. Or, reiese din practica nationala ca la acea vreme autoritatile competente si-au incalcat in mod repetat obligatia ce le incumba de a raspunde cererilor de restituire sau de despagubire in termenul legal de saizeci de zile. Problema de sistem care a impiedicat functionarea procedurii instituite de legea nr. 10/2001 a pus persoanele interesate in imposibilitatea de a supune deciziile administrative controlului judiciar prevazut de lege.

120. Iar in ceea ce priveste posibilitatea de a sanctiona intarzierea autoritatilor administrative in examinarea cererilor, Curtea a retinut ca, prin decizia din 19 martie 2007, Sectiile unite ale ICCJ au hotarat ca in absenta unui raspuns din partea autoritatilor administrative in termenul legal, instantele erau abilitate sa hotarasca in locul lor pe fondul cererilor si sa dispuna, dupa caz, restituirea bunurilor. Acest recurs a fost efectiv publicat la 12 noiembrie 2007 in Monitorul oficial. (Faimblat, citat mai sus, § 42).

121. Avand in vedere cele de mai sus, Curtea concluzioneaza ca inainte de a deveni efectiv recursul introdus prin hotararea din 19 martie 2007 de Sectiile unite ale ICCJ, D-nele Atanasiu si Poenaru s-au aflat in imposibilitatea de a reclama in fata instantelor interne restituirea apartamentului litigios.

122. Curtea recunoaste ca, in contextul complex si sensibil din punct de vedere social, acompaniat de gravele consecinte economice care reprezentau tranzitia Romaniei la un regim democratic si repararea nedreptatilor trecutului, punerea la punct a unui cadru legislativ putea sa intampine dificultati si sa acuze intarzieri. (a se vedea, mutatis mutandis, Broniowski contra Poloniei [GC], nr. 31443/96, § 162, CEDO 2004‑V).

123. Cu toate acestea, lipsa raspunsului autoritatilor administrative la cererile de restituire introduse in baza legilor nr. 112/1995 si 10/2001, la care se adauga lipsa pe parcursul perioadei de mai sus a unei cai de atac, le-a facut pe D-nele Atanasiu si Poenaru sa suporte o povara disproportionata, aducand astfel atingere la insasi substanta dreptului de acces la justitie.

124. Prin urmare a existat o incalcare a articolului 6 § 1 al Conventiei in ceea ce le priveste pe D-nele Atanasiu si Poenaru.