CEDO a comunicat la 17 septembrie 2013 o nouă hotărâre pronunțată într-o cauză împotriva României. Este vorba de cauza Olariu c. României (nr. 12845/08).

Hotărârea are la bază cererea formulată către CEDO de reclamantul Daniel Olariu, cetățean român născut în 1977 și domiciliat în Iași (România).

În luna ianuarie 1999, reclamantul a fost arestat preventiv în penitenciarul Iași, înainte de a fi eliberat în luna octombrie a aceluiași an.

La data de 27 martie 2002, reclamantul a fost condamnat la 8 ani de închisoare cu executare pentru înșelăciune. Deoarece s-a sustras de la executarea pedepsei, Daniel Olariu a fost încarcerat la 30 iunie 2007, data interpelării sale de către poliția ieșeană. 

Invocând în principal articolul 3 din Convenția CEDO (interzicerea tratamentelor inumane și degradante), reclamantul a acuzat în condițiile detenției sale începând cu data de 30 iunie 2007 în penitenciarul Iași.

Mai exact, din datele comunicate Curții de către Guvern cu privire la suprafețele celulelor și numărul de paturi din fiecare celulă, Curtea a constatat că spațiul personal al reclamantului, în majoritatea timpului petrecut în această închisoare în șapte celule diferite, a variat între 1,26 m² și 2,21 m². Curtea a subliniat că Guvernul nu a furnizat nicio informație oficială cu privire la numărul de deținuți închiși în fiecare din cele șapte celule ocupate de către reclamant. Caracterul incomplet al acestor date nu au putut constitui un motiv suficient pentru a înlătura pur și simplu acuzațiile reclamantului în ceea ce privește suprapopularea carcerală. Curtea a amintit că numărul recomandat prin CPT (Concluziile Comitetului European pentru Prevenirea Torturii) este de 4 m² de spațiu individual și a concluzionat că reclamantul a trăit într-o promiscuitate inacceptabilă și în celule supraaglomerate (Stana c. României, nr. 44120/10, § 46, 5 martie  2013). Aceasta se confirmă și prin constatările Curții într-o cauză similară în care un alt reclamant acuza condițiile de detenție din penitenciarul Iași din perioada martie 2001-martie 2004, și, în special, suprapopularea carcerală și condițiile de igienă (Mazalu c. României, nr. 24009/03, §§ 52-54, 12 iunie 2012). Curtea a apreciat că o asemenea suprapopulare nu poate decât să mărească dificultățile autorităților și ale deținuților de a menține un nivel corect de igienă. (Ion Ciobanu c. României, nr. 67754/10, § 42, 30 aprilie 2013).

Concluzionând, CEDO a hotărât că a existat o încălcare a articolului 3 în acest caz, în ceea ce privește condițiile materiale de detenție îndurate de către reclamant.

De asemenea, în ceea  ce privește satisfacția echitabilă, Curtea a stabilit că Statul Român va trebui să-i plătească reclamantului Daniel Olariu suma de 1000 euro cu titlue de daune morale.