Astăzi, 24 ianuarie 2011, CEDO a comunicat două hotărâri pronunţate în cauze împotriva României. Sumele pe care România va trebuie să le plătească în urma acestor hotărâri totalizează 9000 de Euro.

Cauza Toma c. României (nr. 1051/06)

În această cauză, reclamantul, Mihai Toma, este un cetăţean român născut în 1948 şi domiciliat în Târgu-Jiu (Românie). În cererea sa către CEDO, reclamantul a invocat în principal articolul 7 din Convenţie ("nicio pedeapsă fără lege"), acuzând că autorităţile române i-au anulat permisul de conducere în 2004, mai exact la 10 ani dupa arestarea sa pentru conducere în stare de ebrietate, prin aplicarea unei legi care nu era în vigoare la data comiterii infracţiunii.

În fapt, printr-o hotărâre din 5 iunie 1997, instanţa din Târgu-Jiu l-a obligat pe Mihai Toma la plata unei amenzi penale de 80,000 Lei vechi şi 40,000 Lei vechi cu titlu de cheltuieli de judecată. De asemenea, i-a adus la cunoştinţă reclamantului că, în cazul neplăţii, amenda se poate transformă în pedeapsă cu închisoare (Articolul 63 din Codul penal român). Această decizie a rămas definitivă prin neapelare.

La 15 decembrie 2004, reclamantul s-a adrsat Poliţiei Rutiere din Gorj solicitând înlocuirea vechiului său permis de conducere cu modelul nou, conform noilor prevederi legale în materie. Cu această ocazie, poliţa i-a confiscat permisul, informându-l că acesta îi va fi anulat pentru că a fost oprit pentru conducere în stare de ebrietate în 1995. În aceeaşi zi, reprezentanţii poliţiei l-au mai anunţat că, în temeiul Art. 101 din OUG 195/2002, data de la care permisul său de conducere va fi anulat este 9 decembrie 2004. Obiecţiunile reclamantului privind măsura anulării permisului său au fost de respinse de Poliţia Rutieră Gorj la 25 ianuarie 2005.

La 10 martie 2005, reclamantul a contestat măsura luată de Poliţiă Rutieră la Judecătoria Gorj. Printr-o hotărâre din 15 aprilie 2005, secţia de contencios administrativ al instanţei din Gorj a admis acţiunea pentru următoarele argumente: "Într-adevăr, prin hotărârea din 5 iunie 1997 al instanţei din Târgu-Jiu... reclamantul a fost obligat la plata amenzii de 80000 Lei vechi...şi prin OUG 195/2002, permisul de conducere trebuie anulat dacă şoferul a mai fost condamnat pentru infracţiuni în trafic...Conform codului de procedura penala, punerea în aplicare a amenzii penale se prescrie după trei ani, prin urmare, anularea permisului de conducere, fiind o sancţiune accesorie, se prescrise în acelaşi timp ca şi cea principală. Termene se calculează de la data când evenimentele au avut loc, prin urmare pedeapsa este în prezet prescrisă."

Poliţia Gorj a apelat sentinţa instanţei de fond şi, în hotărârea definitivă din 12 iulie 2005, Curtea de Apel Craiova a admis acest apel şi a respins acţiunea iniţială a reclamantului motivând că “anularea permisului de conducere nu este o sancţiune subsidiară, aşa cum instanţa de fond greşit a considerat, ci reprezintă o măsură administrativă cu reguli distincte şi care poate fi impusă numai de către poliţie."

Decretul 328/1966 şi OUG 195/2002 nu oferă o limită de timp pentru aplicarea acestei măsuri; mai mult, în cazul reclamantului măsura este aplicată automat, deoarece a fost sancţionat penal pentru infracţiuni rutiere".

În procedura în faţa Curţii, reprezentantul Guvernului României a susţinut că măsura aplicată reclamantului nu constituie o "pedeapsă" în sensul Articolului 7 din Convenţia CEDO şi, astfel ,textul Convenţiei nu este aplicabil rationae materiae şi în cazul său.

Curtea de la Strasbourg a reiterat că noţiunile de" pedeapsă" din Articolului 7 al Convenţiei, precum şi noţiunile de "drepturi şi obligaţii civile" şi "acuzaţii penale" din articolul 6, sunt concepte autonome ale Convenţiei. Punctul de plecare-în orice apreciere asupra existenţei unei sancţiuni este dacă măsura care se impune în cauză este condamnarea pentru o "infracţiune". Alţi factori care pot fi luaţi în considerare, relevanţi în în acest sens sunt natura şi scopul măsurii în cauză; reglementările din dreptul naţional; procedurile implicate în efectuarea şi punerea în aplicare a măsurii şi severitatea acesteia (vezi, Welch c.Regatul Unit).
Curtea a stabilit în cauza Maszni c. România (nr. 59892/00, § 66, 21 septembrie 2006) că, deşi anularea unui permis de conducere este considerată de legislaţia naţională drept o măsură administrativă, ea constituie mai degrabă o chestiune penală în sensul articolului 6 din Convenţie, în măsura în care gravitatea acesteia îi conferă un caracter punitiv şi cu efect de descurajare referitoare la sancţiuni penale (vezi cauza Welch, citată mai sus, § 28, dar şi Nilsson c. Suediei (dec.), nr. 73661/01, 13 decembrie 2005).
În cauză, Curtea de la Stasbourg a stabilit că a existat o încălcare a articolului 7 şi a hotărât că statul român trebuie să-i plătească reclamantului Mihai Toma o satisfacţie echitabilă în valoare de 3000 Euro cu titlu de daune morale.

Costăchescu c. Roumanie (nr. 37805/05)

Cea de-a doua cauză în care CEDO s-a prunţat astăzi priveşte o hotărâre care stabileşte satisfacţia echitabile într-o cauză în care Curtea s-a pronunţat deja. Cererea iniţială privea neexecutarea de către autorităţile române a unei hotărâri definitive pronunţate în favoarea reclamantei, D-na Viorica Costăchescu. Printr-o hotărâre din 29 septembrie 2009, Curtea a hotărât că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 şi a articolului 1 din Protocolul nr. 1, din cauza refuzului administraţiei locale de a executa hotărârea Tribunalului Bucureşti şi a stabilit să hotărască mai târziu asupra satisfacţiei echitabile. În hotărârea pronunţată astăzi, Curtea a stabilit că România trebuie să îi plătească reclamantei 6000 Euro pentru toate prejudiciile cauzate.