Protocolul nr. 14 CEDO, este in vigoare de la 1 iunie 2010.

Protocolul nr. 14 la CEDO a intrat in vigoare la 1 iunie 2010. Acesta a fost ratificat de catre toate statele membre ale Consiliului Europei. Federația Rusa a fost ultima tara care a a depus instrumentele de ratificare, respectiv la 18 februarie 2010, inainte de deschiderea Conferintei Ministeriale de la Interlaken. Protocolul in cauza a fost elaborat pentru a garanta eficienta sistemului european de protectie a drepturilor omului garantat prin Conventie.

Numarul de cereri depuse la Curtea Europeana a crescut extrem de mult odata cu marirea numarului de state membre ale Consiliului Europei, depasind cu mult capacitatile Curtii de a le examina. Pe rolul Curtii se aflau 119,300 de cereri pendinte la sfarsitul anului 2009. Principalii doi factori care cauzeaza volumul excesiv de lucru al Curtii sunt mai ales:

-Curtea proceseaza un numar mare de cauze pe care le declara inadmisibile (Curtea respinge mai mult de 90% din cereri prin decizia unui complet din trei judecatori);
-Cererile care se refera la probleme structurale, pe marginea carora Curtea a adoptat deja hotarari de constatate a violarilor Convenției și in care exista o jurisprudența bine stabilita. Aceste cereri (repetitive) stau la baza a circa 60% din toate hotararile Curții adoptate anual.

Protocolul nr. 14 prevede o serie de modificari in vederea perfectionarii mecanismului de examinare a cauzelor de catre Curte si simplificarii procedurii de examinare, precum si sporirii independentei judecatorilor Curtii (introducerea institutiei „judecatorului unic” si a unui nou criteriu de admisibilitate, interzicerea realegerii judecatorilor Curtii, etc.).

Avand in vedere ca intrarea in vigoare a Protocolului 14 era incerta, ceea ce putea duce la blocarea activitatii Curtii, a fost elaborat Protocolului nr. 14 bis la CEDO, care permitea aplicarea provizorie, pana la intrarea in vigoare a Protocolului 14, a unor institutii din Procolul 14 (institutia „judecatorului unic” si noile competente ale Comitetului de 3 judecatori) in raport cu statele care l-au ratificat. Prorocolul nr. 14 bis a intrat in vigoare la 1 octombrie 2009. Odata cu intrarea in vigoare a Protocolului nr. 14, Protocolului nr. 14 bis nu mai genereaza efecte.

Dupa intrarea in vigoare a Protocolului nr. 14, prevederile acestuia vor fi aplicate tuturor cererilor pendinte. Totuși, exista o excepție care se refera la noua condiție de admisibilitate, care nu va fi aplicata cererilor care au fost declarate admisibile pana la intrarea in vigoare a Protocolului nr. 14. In termen de doi ani de la intrarea in vigoare a Protocolului nr. 14, acest criteriu de admisibilitate va putea fi aplicat doar de catre Camere și Marea Camera.

Modificarile propuse prin Protocolul nr. 14 vor spori eficienta Curtii in examinarea cauzelor cu 15-20%, potrivit estimarilor. Dar, acest protocol nu va rezolva problema numarului mare de cereri ce isi asteapta solutionarea, reforma mecanismului Conventiei fiind inca necesara.

La 18 si 19 februarie 2010 a fost organizata Conferinta Ministeriala de la Interlaken cu scopul de a stimula reformarea CEDO. Lucrarile Conferintei s-au finalizat prin adoptarea unei declaratii a reprezentantilor celor 47 de state membre. Potrivit acestei declaratii, este necesara stabilirea unei balante echitabile intre cauzele noi care sunt depuse la CEDO si cele inregistrate deja si de a reduce volumul celor aproximativ 120,000 de cereri intr-un mod care sa garanteze examinarea intr-un termen rezonabil a cererilor noi. In scopul realizarii acestor obiective, declaratia contine un plan de actiuni care prevede o lista de masuri pe termen scurt si mediu precum si o agenda de implementare a acestora. Comitetul de Ministri urmeaza sa evalueze in ce masura implementarea Protocolului nr. 14 si a Planului de actiuni de la Interlaken a ameliorat situatia la CEDO si sa decida, inainte de sfarsitul anului 2015, necesitatea adoptarii unor noi actiuni.