CEDO a pronunţat astăzi 18/10/2011 hotărârea în cauza Pavalache contra României.

În speţă, reclamantul este Fănel Pavalache, de cetăţeanie română, născut în 1955 şi domiciliat actualmente în Bucureşti.

Doi oameni de afaceri l-au denunţat pe reclamantul Fănel Pavalache în data de 17 octombrie 2002 pentru fapte de corupţie. Cei doi oameni de afaceri s-au întâlnit cu reclamantul şi soţia sa în ziua următoare (pe 18 octombrie), moment în care acesta din urmă a fost şi arestat de un grup de poliţişti şi procurori. În geanta soţiei reclamantului s-au găsit două plicuri conţinând fiecare 10 000 dolari americani. Ca urmare a acestor evenimente, un procuror PNA a emis ordonanţa în baza căreia reclamantul a fost arestat preventiv la 19 octombrie 2002. 

Ordonanţa procurorului de arestare preventivă relata că Fănel Pavalache a fost prins într-un flagrant delict de trafic de influenţă. El era acuzat că a primit suma de 20 000 dolari americani pentru a interveni pe lângă magistraţi ca să influenţeze pronunţarea în anumite dosare.

Instanţele au motivat drept necesară prelungirea măsurii arestului preventiv apreciind că reclamantul reprezenta pericol public şi că eliberarea lui ar împiedica realizarea corespunzătoare a unor acte de urmărire penală. Astfel, măsura arestării preventive a fost prelungită până la condamnarea reclamantului din octombrie 2004 de către ICCJ la o pedeapsa de şase ani închisoare cu executare. 

Presa scrisă şi televiziunile au mediatizat destul de amplu acest caz. Este notabil un articol din ziarul "Adevărul" în care procurorul PNA preciza că Pavalache ar fi cerut de fapt patru milioane de dolari, dar atunci când au organizat flagrantul instituţia dispunea doar de 20 000 dolari. Procurorul a mai susţinut că dacă ar fi avut toţi acei bani, probabil Pavalache i-ar fi luat.

În 2006, reclamantul Fănel Pavalache a beneficiat de măsura eliberării condiţionate.

Plângerile în faţa CEDO

Invocând articolul 6 § 2 (prezumţia de nevinovăţie) al Convenţiei europene, el a pretins că, menţinând măsura arestării sale preventive, autorităţile naţionale politice şi judiciare au adus atingere dreptului său de a fi prezumat nevinovat până la stabilirea vinovăţiei pe cale judecătorească. Reclamantul s-a mai plâns şi de declaraţiile în presă a unor oameni politici ,care, la rândul lor, i-ar fi adus atingere prezumţiei de nevinovăţie.

Referitor la declaraţiile care emanau de la oameni politici, Curtea a apreciat că acestea se situau în contextul luptei împotriva corupţiei, un subiect de preocupare pentru întreaga societate românească. CEDO a apreciat declaraţiile respective ca fiind politice şi că nu ar fi influenţat în niciun fel aprecierea faptelor de către judecători.

În schimb, Curtea a sublinat că, atunci când a informat presa de arestarea preventivă reclamantului, procurorul cazului a afirmat că toate probele duceau la stabilirea cu certitudine a vinovăţiei lui Fănel Pavalache a cărui condamnare era inevitabilă: "nimeni şi nimic nu-l mai poate scăpa de răspunderea penală" .

Curtea a mai remarcat că aceste informaţii au fost relatate presei într-un context independent procedurii penale şi a concluzionat că ele încurajau publicul să îl considere pe reclamant vinovat de corupţie şi puteau genera prejudecăţi în aprecierea faptelor de către judecători.

Astfel, Curtea a concluzionat că declaraţiile făcute de procurorul cazului au adus atingere prezumţiei de vinovăţie garantate de articolul 6 § 2 al Convenţiei.

Petentul a invocat de asemenea şi articolul 3 al Convenţiei (interzicerea tratamentelor inumane şi degradante) şi s-a plâns că a trebuit să suporte condiţii de încarcerare improprii în timpul detenţiei sale. Mai exact, în cursul arestului preventiv, a fost obligat să împartă celula cu deţinuţi fumători. Fănel Pavalache a mai reclamat că această expunere la fumul de ţigară i-ar fi provocat la 31 decembrie 2002 un infract şi boli cardiovasculare şi pulmonare pentru care nu a primit un tratament corespunzător (plângere considerată de Curte drept nefondată).

Curtea a apreciat drept plauzibilă plângerea reclamantului referitoare la expunerea sa la fumul de ţigară, făcând trimitere şi la alte cazuri similare în care s-a mai pronunţat (Florea c. României, Elefteriadis c. României).

Curtea a constatat că în momentul arestării preventive a reclamantului, starea lui de sănătate era relativ bună şi că nu suferea de hipertensiune arterială. Totuşi, după câteva luni de detenţie, la 8 august 2003, certificatul medical a relevat apariţia unei bronşite astmatice (diagnostic confirmat de mai mulţi medici care i-au şi recomandat să evite aerul poluat).

Curtea a mai precizat că statul trebuie să dea explicaţii plauzibile atunci când o persoană fără probleme de sănătate la data arestări dobândeşte anumite maladii după o oarecare perioadă de timp petrecută în arest. În speţă, Guvernul nu a oferit Curţii nicio explicaţie cu privire la apariţia şi agravarea bronşitei astmatice cronice şi nu a indicat nici în ce fel de celule a stat reclamantul încarcerat. De aceea, Curtea a făcut aplicarea principiului "affirmanti incumbit probatio", Guvernul fiind singurul care ar fi avut acces la informaţiile susceptibile de a confirma sau infirma afirmaţiile reclamantului.

CEDO a apreciat că statul român nu a depus toate eforturile necesare ca să-i asigure reclamantului condiţii de detenţie compatibile cu respectarea demnităţii umane şi că, în consecinţă, a încălcat prevederile articolului 3 din Convenţie.

Reclamantul a solicitat suma de 563986 euro cu titlu de daune materiale reprezentând datoriile societăţii sale către alte firme, datorii care n-au fost recuperate din cauza menţinerii stării de arest. El a mai solicitat şi 240000 cu titlu de daune morale.

Curtea a considerat că nu există nicio legătură de cauzalitate între încălcările Convenţiei constatate şi daunele materiale pretinse şi a respins această cerere.

În schimb, CEDO a apreciat că reclamantul a suferit un prejudiciu moral de necontestat şi i-a acordat suma de 10000 de euro cu titlu de daune morale. 

De asemenea, statul român a fost obligat şi la plata a 1800 euro cu titlu de cheltuieli de judecată.

Sursa: site avocat