Strasbourg, 10.11.2011 - Comitetul european al Drepturilor sociale a concluzionat în unanimitate că:

I) evacuările forţate ale romilor de origine română şi bulgară care au avut loc în timpul verii anului 2010 constituie o gravă încălcare a articolului E (interzicerea discriminării) coroborat cu articolul 31§2 (dreptul la o locuinţă- reducerea numărului persoanelor fără locuinţă) al Cartei social europene.

Aplicarea de către Franţa a circularei din 5 august 2010 care prevedea, printre altele că:

- "300 de tabere sau aşezăminte ilicite trebuie să fie evacuate în timp de trei luni şi, mai ales cele ale romilor [...]

-  prefecţii fiecărui departament trebuie să organizeze un demers sistematic de destrămare a acestor tabere ilicite, în principal cele ale romilor"

a dat naştere unui tratament direct discriminatoriu cu privire la originea etnică a persoanelor în cauză. Evacuarea romilor din Franţa s-a produs prin constrângeri şi ameninţări cu părăsireă imediată a teritoriului francez.

Guvernul francez a abrogat circulara din 5 august 2010 pe care a înlocuit-o cu o alta, respectiv cea din 13 septembrie 2010. Aceasta din urmă nu se mai referă în mod explicit la taberele de romi. Totuşi, se indică, printre altele, că acţiunea întreprinsă prin circulara din 5 august 2010 trebuie să continue. Guvernul francez nu a contestat că, înainte de abrogarea sa, circulara din 5 august 2010 s-a aplicat evacuărilor care au avut loc în timpul verii anului 2010 şi a continuat să producă efecte.

II) expulzarea colectivă în fapt a romilor de origine română şi bulgară din Franţa în timpul verii anului 2010 constituie o încălcare a articolului E ( interzicerea discriminării) coroborat cu articolul 19§8 (garanţii cu privire la expulzare) al Cartei social europene.

Circulara din 5 august 2010 a creat o legătura foarte strânsă între evacuările romilor din aşezămintele ilegale şi expulzarea lor de pe teritoriul francez prin realizarea unor demersuri operaţionale, în textul de lege folosindu-se expresii precum: "priorităţi împotriva taberelor ilicite de romi" şi "evacuarea taberelor ilicite şi escortarea imediată a străinilor aflaţi în asemenea situaţii". Repatrierile, numite în circulară "voluntare" constituiau de fapt repatrieri forţate "deghizate" sub forma unor expulzări colective având în vedere că:

- repatrierile litigioase au fost "acceptate", în condiţiile circularei din 5 august 2010, sub constrângerea evacuării forţate şi cu expulzarea efectivă de pe teritoriul francez;

- acceptarea unui ajutor financiar de 300 euro pentru fiecare adult şi 100 euro pentru un copil pentru a părăsi teritoriul relevă "o situaţie precară" sau o "situaţie de sărăcie" în care lipsa libertăţii economice pune în pericol beneficiul efectiv al liberăţii politice de a pleca sau de a veni.

Ori, posibilitatea de a renunţa la dreptul de a nu face obiectul unei discriminări rasiale este inadmisibilă pentru că această renunţare ar vătăma un interes public important.

Deoarece consimţământul romilor de origine română şi bulgară cu privire la aceste repatrieri a fost obţinut prin constrângere şi în contextul unei discriminări rasiale, nu se poate prezuma că ei au renunţat la exercitarea dreptului de a pleca şi de a veni şi la dreptul la sejur reglementat de articolul 19§8 din Carta social europeană.

Comitetul de Miniştri a luat ieri (09.11.2011) notă de raportul conţinând decizia Comitetului european al Drepturilor sociale şi a hotărât să îl publice de îndată. În rezoluţia sa, Comitetul de Miniştri a invitat Franţa să prezinte într-o viitoare reuniune măsurile luate sau avute în vedere pentru a răspunde situaţiei descrise în plângere şi să prezinte un raport în legătură cu colaborarea cu alte ţări în cauză.