CEDO a pronunţat ieri, 21 februarie 2012, 3 hotărâri în cauze impotriva României. Este vorba de cauzele Ion Antonescu c. României (fost ministru secretar de stat, amendat penal in Romania pentru calomnierea lui Ion Caramitru, cererea nr. 31029/05), Karrer c. României (cererea nr. 16965/10) şi S.C. Bartolo Prod Com S.R.L. şi Botomei c. României (cererea nr. 16294/03).

Antonescu c. României (cererea nr. 31029/05)

In cauza, reclamantul, Ion Antonescu, este cetăţean român născut în 1950 şi domiciliat în Bucureşti. El a fost numit ministru secretar de stat la ministerul culturii în 2001. Cauza priveşte o scrisoare circulară pe care a scris-o în ianuarie 2004 şi care a făcut obiectul unor articole de presă. În această scrisoare, reclamantul solicita directorilor celor 42 de teatre de stat din România să efectueze demersuri pe lângă d-ul Ion Caramitru, fost ministru al culturii şi preşedinte al Uniunii Teatrale din România ("Uniter), pentru a obţine informaţii privind utilizarea fondurilor recoltate de Uniter la aceste teatre şi alte instituţii publice şi private în cadrul programelor de susţinere a artiştilor. UNITER a fost înfiinţată în anul 1990 (februarie) şi are o activitate neîntreruptă de 20 de ani (1990 – 2010), obţinând statutul de instituţie de utilitate publică prin HG 746/2000.

D-ul Ion Caramitru a facut plangere pentru calomie, acuzând că reieşea din scrisoarea respectivă că el ar fi deturnat fonduri. Invocând articolul 10, libertatea de exprimare, reclamantul s-a plâns de hotărârea pronunţate de instanţe care l-a obligat la plata unei amenzi penale de 30 milioane lei vechi pentru calomnierea lui Ion Caramitru, obligandu-l sa plateasca si 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Curtea a apreciat că decizia instanţelor interne care s-au pronunţat în sensul condamnării reclamantului reprezintă o ingerinţă în exerciţiul dreptului său de exprimare. Dar, în acelaşi timp, această ingerinţă era prevăzută de lege, mai exact de articolul 206 din codul penal (abrogat in prezent) şi urmărea un scop legitim - "protejarea drepturilor terţilor", în speţă, persoana lui Ion Caramitru.

Curtea a amintit apoi că libertatea de exprimare este subordonată condiţiei ca persoanele interesate să acţioneze cu bună-credinţă şi să furnizeze informaţii exacte şi demne de luat în seamă (vezi Cumpănă şi Mazǎre c. României, nr. 33348/96, 17 decembire 2004).

CEDO a hotărât că nu a existat o încăcare a articolului 10 din Convenţie privind libertatea de exprimare în speţă.

Karrer c. României (cererea nr. 16965/10)

Reclamanţii, Alexander Hannes Karrer şi Alexandra Bianca Karrer, sunt resortisanţi austrieci. Primul reclamant s-a născut în 1982 şi domiciliază la Furstenfeld (Austria). El este tatăl celei de-a doua reclamante, născută în 2006 şi domiciliată în România. În februarie 2008, în Austria, mama Alexandrei a solicitat divorţul de d-ul Karrer. În septembrie 2008, Alexandra şi mama sa au părăsit Austria pentru România, în timp ce procedura de stabilire a custodiei copilului era încă pendinte. În aceeaşi lună, d-ul Karrer a solicitat întoarcerea fiicei sale în Austria, afirmând că aceasta a fost răpită. Printr-o hotărâre judecătorească din iulie 2002, tribunalele române au concluzionat că întoarcerea copilului în Austria l-ar expune pe acesta unui pericol fizic şi psihologic. Invocând în principal art. 8 (dreptul la respectarea vieţii private şi familiale), reclamanţii s-au plâns de procedură judiciară dusă în România. Ei s-au plâns în particular că aceasta nu s-a desfăşurat suficient de repede şi că judecătorii nu l-au audiat pe d-ul Karrer.

CEDO a constatat în cauză încălcarea Articolului 8 din Convenţieşi că statul român 10000 EUR cu titlu de daune morale şi 160 EURO cu titlu de daune materiale.

S.C. Bartolo Prod Com S.R.L. si Botomei c. Romaniei (cererea nr. 16294/03)

In cauza, reclamanţii sunt o societate comercială română cu răspundere limitată înfiinţată în 1994 S.C. Bartolo Prod Com. S.R.L., cu sediul social la Bacău şi un resortisant român, M. V. Botomei, administrator şi reprezentant legal al acestei societăţi. Primăria Bacău a autorizat-o pe S.C. Bartolo Prod Com S.R.L. să comercializeze produse alimentare într-un spaţiu comercial, proprietate a societăţii reclamante. Invocând articolul 6 § 1 (accesul la justiţie), reclamanţii s-au plâns de refuzul reînnoirii autorizaţiei de funcţionare. În baza art. 1 din protocolul 1 (protecţia proprietăţii), ei au reclamat că demolarea, prin ordinul primăriei, a construcţiilor anexe ale localului comercial care era folosit ca depozit a adus atingere dreptului de a le fi respectate bunurile.

CEDO a constatat încălcarea articoluli 6 § 1 din Convenţie şi că statul român trebuie să-i plătească reclamantei 6000 EUR pentru ansamblul prejudiciilor suferite şi 500 de euro cu titlu de cheltuieli de judecată.