JurisprudentaCEDO.com logo

Acces rapid decizii CEDO

Hotărâri CEDO sortate după articolul încălcat:

Hotărâri CEDO sortate după statul pârât

Hotărâri CEDO sortate după anul pronunţării

Eliberarea adeverințelor pentru grupele I și II de muncă se depun la angajatori sau la deținătorii arhivelor acestora după caz iar nu are calitatea de

Comentarii
0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 884

Ședința publică de la 08 Februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Marin Covei

JUDECĂTOR 2: Florența Carmen Cojocaru

JUDECĂTOR 3: Lucian

Grefier

Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B împotriva sentinței civile nr.51 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții -, -, -, având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat, cu delegație de substituire avocat, pentru intimații reclamanți, lipsind recurenta pârâtă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, constatându-se cauza în stare de soluționare s-a acordat cuvântul părților.

Avocat pentru intimații reclamanți solicită respingerea recursului declarat de pârâtă și menținerea sentinței.

CURTEA

Asupra recursului de față:

Prin sentința nr. 51 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanții -, -, -, și a obligat pârâta să acorde grupa I -a de muncă reclamanților conform raportului de expertiză întocmit de expert și să emită adeverințe în acest sens.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanții și-au desfășurat activitatea în cadrul pârâtei, efectuând lucrări de întreținere, revizie, reparație, de lichidare a avariilor și incidentelor la instalațiile electrice sub tensiune și scoase de sub tensiune. Din contractele colective de muncă, în perioada 1990-2006 rezultat existența condițiilor de lucru grele, periculoase, cu risc deosebit de accidente și boli profesionale, ce au atras dreptul la sporuri pentru lucrul în condiții grele, periculoase sau nocive. Începând cu anul 2002, la nivelul pârâtei, salarizarea s-a făcut în funcție de condițiile de lucru, respectiv pe măsură ce acestea sunt mai grele, angajatul beneficiază de o clasă superioară și implicit de un salariu mai mare, fiind elaborată grila matricială în care sunt cuprinse clasele de salarizare.

Din raportul de expertiză întocmit în cauză s-a reținut că reclamanții pot fi încadrați în grupa I de muncă prin asimilare cu categoriile profesionale beneficiare ale punctului 123 anexa 1 din Ordinul 50/1990. La aceasta concluzie s-a ajuns având în vedere fișele postului și atribuțiile de serviciu deosebit de complexe, realizate de reclamanți, condițiile de lucru la care au fost expuși aceștia, condiții de multe ori restrictive, riscurile profesionale de mediu și microclimat, riscurile ergonomice privind lucrul la înălțime pe stâlpi, riscurile privind lucrul în condiții geografice și de relief dificile, normele riguroase de protecția muncii ce cad în sarcina reclamanților, funcționarea instalațiilor în regim de foc continuu sub incidenta Decretului 400/1981 și sub comandament militarizat în baza Decretului 208/1985.

De asemenea expertul a făcut o analiza comparativă între activitatea și riscurile reclamanților și cea a altor categorii profesionale care beneficiază de grupa I de muncă.

Din carnetele de muncă și din raportul de expertiză aflate la dosar s-a reținut că reclamanții au desfășurat activități expuse noxelor și factorilor de risc, de accidentare și îmbolnăvire profesională, determinate de condițiile concrete de lucru (microclimat nefavorabil, lucru cu instalații sub tensiune și lucru la înălțime, în ture alternative, expunere la substanțe și produse periculoase) după cum urmează:

- - - 16.03.1987-01.04.2001 - electrician;

- - 16.02.1993-01.04.2001 - electrician;

- - 10.09.1975-01.04.2001 - mecanic auto, mecanic auto;

- - 22.03.1985-01.04.2001 - șofer - conducător auto;

- - - 10.09.1980-01.04.2001 - mecanic auto, mecanic auto;

- - 28.01.1977- 01.04.2001 - electrician, electrician, electrician și șofer, electrician principal specialist și șofer;

- - 14.06.1993-01.04.2001 - mecanic auto;

- - 12.02.1973-01.04.2001 - conducător auto;

- - 02.02.1987-01.04.2001 - conducător auto, șofer;

- - 15.05.1984-10.01.1993 - mecanic auto și 10.01.1993-01.04.2001 - șofer, conducător auto;

- - 05.06.1987-01.07.1995 - mecanic auto si 01.07.1995-01.04.2001 - șofer, conducător auto;

- - 11.12.1985-01.04.2001 - tehnician principal auto, șef coloană auto, maistru principal auto, șef atelier reparații;

- - - 25.03.1978-01.04.2001 - electrician, electrician, electrician și șofer, electrician principal specialist și șofer;

- - 01.07.1970-22.02.1972 si 01.10.1973-01.04.2001 - electrician C, electrician C, electrician exploatare stații, electrician principal exploatare stații;

- - 01.07.1977-01.04.2001 - electrician exploatare stații.

Având în vedere dispozițiile art. 171- 187 CM, conform cărora angajatorul are obligația de a asigura securitatea și sănătatea salariaților în toate aspectele legate de munca, iar pârâta nu a dovedit că a luat măsuri de natură să înlăture posibilitatea încadrării în grupe de muncă ale angajaților săi, apărarea pârâtei referitoare la caracterul limitativ al Ordinului 50/1990 nu poate fi reținută, deoarece a accepta restrângerea sferei de aplicare a acestui act normativ ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă prin modificările ulterioare aduse Ordinului. În acest sens s-a pronunțat și ÎCCJ prin Decizia nr. 258/20.09.2004, respectiv că Ordinului 50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.

Această concluzie se regăsește și în nota de fundamentare la HG 1223/1990, prin Decizia nr. 87/1999 a Curții constituționale - nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții în ceea ce privește beneficiul grupei superioare de muncă.

Față de aceste considerente instanța a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâta să acorde acestora grupa I de muncă după cum urmează: - - 16.03.1987-01.04.2001; - 16.02.1993-01.04.2001; - 10.09.1975-01.04.2001; - 22.03.1985-01.04.2001; - - 10.09.1980-01.04.2001; - 28.01.1977- 01.04.2001; - 14.06.1993-01.04.2001; - 12.02.197; - 15.05.1984-10.01.1993 -10.01.1993-01.04.2001; - 05.06.1987-01.07.1995 și 01.07.1995-01.04.2001; - 11.12.1985-01.04.2001; - - 25.03.1978-01.04.2001; - 01.07.1970-22.02.1972 și 01.10.1973-01.04.2001; - 01.07.1977-01.04.2001.

În baza art. 40 alin. 2 CM, a fost admis și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe cu mențiunile privind grupa de muncă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA

Motivând recursul, pârâta a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că, în art.1 din ordinul nr.590/24.09.2008 de aprobare a procedurii privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locurile de muncă încadrate în grupele I și II de muncă, se prevede expres că cererile prin care persoanele interesate solicită eliberarea adeverințelor pentru grupele I și II de muncă se depun la angajatori sau la deținătorii arhivelor acestora, după caz, iar nu are calitatea de angajator a reclamanților și nu deține nici documentația de personal.

În acest sens, recurenta a susținut că, în conformitate cu nr.HG1342/2001 salariații fostelor sucursale de distribuție și furnizare a energiei electrice împreună cu arhiva de personal au fost transferate societăților comerciale nou înființate, respectiv OLTENIA A, societate care s-a privatizat, preluând prin contractul de privatizare salariații împreună cu arhiva de personal.

Recurenta a criticat sentința pronunțată de tribunal și cu privire modul de soluționare al excepției inadmisibilității, susținând că instanța de fond, respingând această excepție, a interpretat greșit aplicabilitatea deciziei nr.87/01.06.1999 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Decretului-lege nr.68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, neavând în vedere că prin această decizie Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra dispozițiilor art.2 alin.1 din Decretul Lege nr.68/1990 care recunoaște doar beneficiul drepturilor în favoarea persoanelor care erau încă în activitate la data intrării în vigoare a actului normativ, nu și persoanelor care anterior au lucrat în aceleași condiții și pentru care au încetat raporturile de muncă prin pensionare sau din alte motive ori s-au încadrat în locuri de muncă care nu mai au același caracter.

Cu privire la excepția inadmisibilității invocată la instanța de fond, recurenta a arătat că, împreună cu sindicatele, au efectuat evaluare locurilor de muncă al salariaților și au stabilit măsuri tehnico-sanitare și organizatorice de protecția muncii, corespunzătoare condițiilor de muncă, iar prin aplicarea în practică a acestora au fost îmbunătățite condițiile de muncă fără a se aplica un regim discriminatoriu între salariați.

Pe fondul cauzei, recurenta a criticat sentința atacată pe considerentul că raportul de expertiză efectuat în cauză la instanța de fond a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor art.5 din ordinul nr.50/1990 care prevăd existența condițiilor deosebite la locul de muncă trebuie să rezulte din determinarea noxelor, efectuate de Ministerul Sănătății sau laboratoarele proprii ale unității, determinări care trebuie confirmate de către inspectorii teritoriali pentru protecția muncii care la data efectuării analizei, trebuie să constate dacă s-au aplicat sau nu toate măsurile posibile pentru condițiile deosebite de muncă și că toate instalațiile de protecția muncii funcționau sau nu normal.

A menționat recurenta că, în anexa nr.2 la Lege nr.226/2006, privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, A nu figurează, astfel că nu mai erau necesară administrarea unor probe prin care să dovedească faptul că măsurile de securitate a muncii luate în spiritul legii sunt de natura să elimine posibilitatea încadrării în grupele I și II de muncă a reclamanților.

Față de motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, în principal pe excepția lipsei calității procesuale pasive, iar în subsidiar ca nefondată.

Intimatii recurenti si-au expus punctul de vedere in sensul ca exceptia invocata de catre recurenta este neintemeiata intrucat obiectul cerererii a constat in promovarea unei actiuni in constatare, in contradictoriu cu angajatorul, acesta avand obligatia incadrarii intr-o grupa superioara de munca, iar in situatia nerespectarii acestei obligatii, petentul poate sa-si fructifice dreptul la incadrare, in contradictoriu cu partea contractanta.

Analizand motivele de recurs in raport cu sentinta recurata, Curtea retine urmatoarele:

Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, Curtea retine ca raporturile juridice de munca iau nastere intre angajator si salariat, raport de munca ce dau nastere la drepturi si obligatii corelative in sarcina ambelor parti.

Una din obligatiile esentiale a raportului de munca ce revin anagajatorului consta in acaordarea drepturilor salariatilor ce decurg din lege, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca.

In cazul conflictului de munca bazat pe nerespecatarea drepturilor si obligatiilor raportului de munca, partile conflictului sunt partile raportului de munca, respectiv angajatorul si angajatul.

Reorganizarea ulterioara a angajatorului si preluarea angajatilor de alte persoane juridice, nu are influenta cu privire la partile raportului juridic de munca ce a generat conflictul.

Prin urmare, preluarea prin transfer a salariatilor, precum si a arhivei la noile societati infiintate, nu inlatura calitatea de titular al obligatiilor asumate potrivit raporturilor de munca anterioare, sub acest aspect exceptia fiind neintemeiata.

Pe de alta parte, recurenta, pentru perioada ce face obiectul cauzei nu a prezentat situatii sau dovezi din care sa rezulte ca reclamantii nu au avut calitatea de salariati ai acestia.

În ceea ce privește fondul cauzei, urtea, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, apreciază că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Astfel, potrivit prevederilor Ordinului nr.50/1990:

" 1. În grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1.

2. În grupa II de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2.

3. de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.

, de asemenea, de aceleași drepturi personalul muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție și care își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de muncă.

4. Încadrarea în grupele I și II de muncă se va face în situația în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile (activitățile, meseriile, funcțiile) prevăzute în aceste grupe depășește nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii.

5. Existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.

Buletinele de determinare prin expertizare, care se eliberau pentru locurile cu condiții grele sau periculoase de muncă, nu mai sunt necesare.

6. Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținîndu-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).

7. Încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru".

Așa cum se observa din dispozițiile ordinului, acesta instituie principiul legalității grupelor de munca, in sensul ca activitățile, locurile de munca si categoriile profesionale sunt stabilite numai prin acte normative, ele trebuind sa fie cuprinse expres in norme specifice domeniului. În timp ce prin alineatele 1 si 2 s-au prevăzut in mod expres locurile de munca, activitățile si categoriile profesionale, beneficiare de grupe de munca, încadrarea salariaților realizându-se ca urmare a regăsirii acestora in una din situațiile cuprinse in anexe, prin alineatul 3 s-a prevăzut posibilitatea ca alți salariați care nu se regăsesc expres in una din situațiile din anexe, sa fie beneficiare a unei grupe de munca, prin asimilare, ca urmare a prestării efective a muncii in una din situațiile cuprinse in anexe. Aceasta asimilare se realizează indiferent de numărul salariaților si din categoria profesionala din care face parte.

In concluzie, încadrarea in grupele de munca se face fie direct ca urmare a regăsirii in una din situațiile cuprinse in anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfasurarii efective a muncii in situații din cele prevăzute in anexe.

Din interpretarea dispozițiilor textului de lege enunțat rezultă, însă, că esențială, pentru încadrarea unor categorii profesionale sau unei activități în grupa I sau II de muncă, este stabilirea condițiilor concrete de muncă în care persoanele solicitante își desfășoară activitatea, precum și a timpului efectiv lucrat în aceste condiții, în acest sens fiind prevederile alin.6 și 7 din textul enunțat anterior.

Beneficiul grupei de munca nu se acorda dincolo de condițiile actului normativ cadru, doar prin raportare la eventuale condiții dificile sau grele de munca, indiferent de profesia, locul de munca sau activitățile desfășurate, ci prin analiza îndeplinirii cerințelor impuse de actul normativ cu privire la condițiile concrete de desfășurare a activității și timpul efectiv lucrat.

În cauză, prin actiunea formulata, reclamanții au solicitat instantei sa se constate ca au desfasurat activitate in grupa I de munca, invocand in acest sens prevederile art. 3, 6 si 7 din 50/1990.

Reclamanții si-au desfasurat activitate in cadrul unitatii recurente și s-au aflat in raporturi de munca diferite, sub aspectul competentelor exercitand profesii si meserii distincte - electrician, conducator auto, mecanic auto, mecanic auto, tehnician auto parțial, șef coloană auto, maistru principal auto, situatie ce rezultă atat din carnetele de munca, cat si din constatarile expertului numit in cauza. Așadar, reclamantii au desfasurat activitati diferite, la locuri de munca diferite, ca urmare a calificarilor profesionale distincte.

Instanța de fond a admis cererea tuturor reclamanților, bazându-și în principal soluția pe concluziile expertizei de specialitate efectuată în cauză.

Însă, analizând obiectivele expertizei și modul în care expertul a răspuns acestora, se constată că expertul nu a stabilit condițiile concrete în care a lucrat fiecare dintre reclamanți și nici timpul efectiv lucrat în acestea, ci a făcut constatări și aprecieri la modul general cu privire la condițiile de muncă din diversele sectoare ale A, cu privire la riscurile pe care presupun desfășurarea anumitor activități și îndeplinirea sarcinilor de către anumite categorii profesionale, din care fac parte și unii dintre reclamanți.

Expertiza intocmita concluzioneaza astfel ca, in raport de complexitatea, volumul si dificultatea sarcinilor de munca stabilite prin fisa postului, de conditiile de desfasurare a sarcinii de munca, starea tehnica a instalatiilor electrice de inalta tensiune, ".petentii se pot incadra in grupa I de munca, in temeiul prevederilor art. 3 din 50/1990, prin asimilare spre exemplu, la pozitia 123 din anexa 1( la Ordinul 50/1990 cu avizele si completarile ulterioare) si alte pozitii similare."

Instanta de fond facand o analiza generala a conditiilor de lucru, retinand concluziile raportului de expertiza, constata ca: "Rezulta ca activitatea lor poate fi asimilata cu cea prevăzuta in Ordinul 50/1990 - anexa I, pct.123, alin.15 "meseriaș de întreținere, cale, lucrări arta, electricieni" si alin.46 "electricieni LC" deoarece instalațiile electrice ale CN CFR. sunt dependente de instalațiile electrice ale SC SA, toate substațiile CFR fiind racordate la barele 110 KV de stațiile intimatei."

.-și astfel în totalitate concluziile raportului de expertiză, instanța de fond, nu a făcut o analiza in fapt si drept a situației concrete a fiecărui salariat reclamant, prin raportare la modul in care acesta îndeplinea condițiile legale mai sus menționate, realizând o analiza generala, deși aceștia se aflau in situații profesionale distincte.

Pentru aceste motive, sunt incidente disp.art.312 alin.5 pr.civ, astfel încât instanța urmează sa admită recursul, să caseze sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

In rejudecare, instanța de judecata va analiza temeinicia cererii formulate de către fiecare reclamant, prin analiza situației concrete in care s-a aflat fiecare dintre aceștia, prin raportare la locul efectiv de munca, activitățile concrete desfășurate, condițiilor de munca proprii activității profesionale si timpului de munca efectiv lucrat in aceste condiții pentru întreaga perioada solicitata, cu precizarea, in temeiul aliniatului 3 din ordin a situațiilor efective asimilate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta SC SA B împotriva sentinței civile nr.51 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții -, -, -,

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 08 Februarie 2010.

Președinte,

- -

Judecător,

- - -

Judecător,

-

Grefier,

Președinte: Marin Covei
Judecători: Marin Covei, Florența Carmen Cojocaru, Lucian

Sursa: Jurindex


Articole din aceeasi categorie:
Dosar nr- ROMÂNIA CURTEA DE APEL BRAȘOV SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE DECIZIE CIVIL
ROMANIA CURTEA DE APEL Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale Dosar Nr- Decizia Nr. 637/ Co
ROMÂNIA CURTEA DE APEL BRAȘOV SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE decizia civilă nr.927/M Dosar nr- Ședința publică din data de 10 noiembrie
ROM ÂNIA CURTEA DE APEL BRAȘOV - SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE DECI ZIA NR.267/ DOSAR
Dosar nr- ROMÂNIA CURTEA DE APEL BRAȘOV SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE DECIZIE CIVILĂ Nr. 826/ Ședința publică de la 17 2008Completul
Eliberarea adeverințelor pentru grupele I și II de muncă se depun la angajatori sau la deținătorii arhivelor acestora după caz iar nu are calitatea de

Comentarii despre Eliberarea adeverințelor pentru grupele I și II de muncă se depun la angajatori sau la deținătorii arhivelor acestora după caz iar nu are calitatea de